Despre sine

După o discuție telefonică îndelungată cu propria mamă am ajuns la o concluzie dezamăgitoare pt. mine: sunt singur! :(
La 38 de ani am realizat că persoanele care pretind că mă iubesc cel mai mult habar n-au pe cine pretind că iubesc. Iubesc un OM drăgăstos, îndatoritor, îndemânatic, săritor, iubitor, principial, metodic, empatic, care face orice i se cere atâta timp cât este posibil. Dar nu au aflat că iubesc un om cu dorințe, cu așteptări, cu nevoi....
Iubirea celor din jur mă seacă... După părerea mea a iubi înseamnă a înțelege.
Eu dau TOTUL zi de zi, în orice situație m-aș afla... Dau de la mine sfaturi, îndemnuri, lucrări origami, sex, exemplul personal, învățături origami, empatie, etc..
Primesc în schimb elucubrații despre dezvoltarea personală, detoxifiere, alergare de-an boulea în jurul lacului, citit nu-știu-ce-cărți despre dezvoltare personală... NU VREAU! Vreau ca oamenii de pe lângă mine să se uite și către mine.

Încă un „De ce?”

Pământul are 4,5 miliarde de ani. Io o să trăiesc 40-50 (maxim 100) de ani. De ce dracu' mă consum atât? De ce îmi pasă de politică? De ce îmi pasă de blonda în mașină roșie care îmi taie calea în trafic? De ce îmi pasă de încălzirea globală? De ce stau pe fb? De ce nu mă bucur de fiecare fir de iarbă pe care îl văd crescând?

DE PROST! 

Pentru că am impresia că părerea mea, că persoana mea, contează.... Ei bine, nu contează! În privirea de ansamblu nu contează cine a luat aurul la Olimpiadă, nu contează cine a fost Gingis Han sau Cezar sau Popescu sau Ivanov sau McQueen sau IO. 

Maica Tereza sau Ghandi au schimbat lumea, mersul lucrurilor? NU! Oamenii rămân și vor rămâne întotdeauna cea mai rapace specie. Dacă ar considera că e necesar, ar distruge toate celelalte specii - și speciile pe cale de dispariție.

Am terminat.

Cu „camaș”-ul în gură

Pe vremuri, un student arab, stătea la trecerea de pietoni. Urma să treacă o coloană oficială cu Ceaușescu. Toată lumea zicea „'CAMAȘ ÎN GURA LUI” . Arabul a ajuns la concluzia că Ceaușescu mergea cu camaș-ul în gură.

Ieri, la ora 12:45 eram în Piața Victoriei, Ca pieton.
Mă uitam cu interes la milițienii care dădeau energic din mâini, dirijând circulația și mă miram că dirijările nu corespund cu culorile semafoarelor. În scurt timp m-am lămurit. Urma să treacă guvernatorul României. Și a trecut...
Când l-am zărit în coloana oficială am tras o înjurătură plină de scârbă și de ură.
Să mori în chinuri, Băse!

"Micile" ghinioane ale vieţii

De multe ori mi se reproşează că sunt prea pesimist, că nu văd decât partea goală a paharului... Am să relatez mai jos ce mi se întâmplă chiar în timp ce scriu (de pe mobil) şi aştept cu foarte mare interes să-mi arate cineva parte plină a paharului.

Aşadar ... Pe 16 aprilie îmi expiră ITP-ul. Eu, băiat prevăzător, vin la inspecţie cu aproape o lună înainte, ca să am timp de eventuale reparaţii. Ma aşez la coada de 3 maşini (a mea a patra). După o oră, oră în decursul căreia nu se mai aşează nici o maşină în spatele meu, îmi vine şi mie rândul. Toate bune şi frumoase... Intru la control, dar mi se spune că, pe lângă talon, îmi mai trebuie şi cartea de identitate. Încerc să-i conving pe meseriaşii lu' peşte să mă primească aşa, că ştiu că nu trec de inspecție (toba spartă), dar că voiam să nu fac mai multe drumuri la service. Nu se poate. Zic că îi rog frumos, că nu mai vreau să stau încă o dată la coadă dacă ma duc dupa cartea de identitate până acasă. "Nu se poate. Şi oricum, nu vezi că nu mai e nici o coadă? Coadă e doar de dimineaţă, că toţi vor să fie primii."

Plec acasă şi mă întorc în 20 de min. Ce să vezi? Coada e de 5 maşini (eu cu a şasea). Intru în atelier în speranţa că mecanicii sunt dispuşi să le povestească celor din faţa mea că fusesem deja pe acolo. Ghici ce? SE SCIMBASE TURA!!! Nu mai era nici unul cu care stătusem de vorbă mai devreme.

Aşa că m-am aşezat din nou la coadă...

Şi căcaturi din astea (mai mici sau mai mari) mi se întâmplă aproape zilnic.

Bogdan

P.S. M-am așezat la prima coadă la 12:30. Am intrat prima dată la „meseriași” la 13:30. În final am plecat de acolo la 16:00. WTF?!?

Cursuri Origami: Brocartul Mirunei

Cursuri Origami: Brocartul Mirunei

Dacă Boc poa' să facă rău, de ce să nu facă?

De parcă n-ar fi făcut destul rău prin deciziile sale inepte luate de-a lungul celor 5 guverne pe care le-a păstorit, s-a mai cujetat o ţâră şi a ajuns la concluzia că nu poate fi moment mai bun să lase ţara de izbelişte decât acum, când aceasta e calamitată.  


După ce s-a străduit din răsputeri să distrugă tot ce i-a stat în cale şi şi-a dat seama că nu prea mai are ce decizii cretine să mai ia, i-au venit în ajutor nămeţii, viscolul şi gerul. Şi, ca un desăvârşit strateg al distrugerii, a profitat de oprtunitate. Acum era momentul ideal pentru a NU MAI FACE NIMIC. Păi, dacă nu acum, atunci când?

Nu acuma era momentul să lase ţara fără ministru la transporturi? Nu acum era momentul să lase ţara fără ministru la administraţie şi interne? Nu acum era momentul să lase ţara fără prefecţi? Nu acum era cel mai bun moment să lase ţara fără ordonatori de credite / fonduri?

În orice alte condiţii, nu ar fi avut nici un farmec! 

De ce?

Îşi mai aminteşte cineva această întrebare pe care o adresa oricui în fragedă pruncie?

De ce, ce? Păi, ... de ce, orice! De ce ne zbatem, de ce ne străduim, de ce nu ne pasă de multe ori, de ce ne pasa de prea multe ori, de ce cedăm, de ce nu cedăm, de ce trăim, de ce nu mai avem întrebări, de ce nu ne săturăm, de ce mai vrem, de ce nu mai vrem, de ce ... orice....

Valorile etnice ale unui popor în viziunea lui Simion Mehedinţi

1. La aripa dreaptă, 18% bine înzestraţi, iar 2% capete eminente.
2. La mijloc, ceata celor normali (60%).
3. La stânga, găsim 18% submediocri şi 2% cu totul dezmoşteniţi.

Oare să aibă dreptate? Eu cred ca în România de astăzi nu prea se mai regăsesc cei 2% din partea dreaptă. În schimb procentele din partea stângă mi se par mult prea mici.

Antidot pentru Viagra

Pentru cei interesaţi...

Am aflat care e antidotul pt. Viagra: Coccolino funcţionează foarte bine în acest sens... o face moale şi pufoasă...

Circa financiară

Un funcţionar către Blejnar:
- Şefu', încerc să calculez impozitul unui manelist... Cât înseamnă 16% din fară număr, fară număr, fară număr?!

*alt banc primit pe care l-am rearanjat