Astăzi, în timp ce rupeam 3 frunze de pătrunjel din ghiveciul din balcon, mi-am adus aminte de bunica mea şi de copilărie. Vara, în vacanţă, înainte să ne aşezăm la masă, mă trimitea să rup câteva frunze de pătrunjel din tufa de lângă poartă. Eu copil fiind, am încurcat deseori pătrunjelul cu leuşteanul (încă mai am problema asta uneori) şi mă certa părinteşte cu zâmbetul pe buze...
Astăzi am vărsat o lacrimă. Mi-e dor de bunica, mi-e dor de copilărie. O fi de la pătrunjel, o fi de la primăvară, o fi de la altceva...?
2 comentarii:
Io cred ca e de la leustean... :)
Posibil :) La asta nu m-am gandit.
Trimiteți un comentariu