După o discuție telefonică îndelungată cu propria mamă am ajuns la o concluzie dezamăgitoare pt. mine: sunt singur! :(
La 38 de ani am realizat că persoanele care pretind că mă iubesc cel mai mult habar n-au pe cine pretind că iubesc. Iubesc un OM drăgăstos, îndatoritor, îndemânatic, săritor, iubitor, principial, metodic, empatic, care face orice i se cere atâta timp cât este posibil. Dar nu au aflat că iubesc un om cu dorințe, cu așteptări, cu nevoi....
Iubirea celor din jur mă seacă... După părerea mea a iubi înseamnă a înțelege.
Eu dau TOTUL zi de zi, în orice situație m-aș afla... Dau de la mine sfaturi, îndemnuri, lucrări origami, sex, exemplul personal, învățături origami, empatie, etc..
Primesc în schimb elucubrații despre dezvoltarea personală, detoxifiere, alergare de-an boulea în jurul lacului, citit nu-știu-ce-cărți despre dezvoltare personală... NU VREAU! Vreau ca oamenii de pe lângă mine să se uite și către mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu